El dormea

Matei 8
24. Și deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.

~ Şi El dormea~

Poate că de mult aștepți ca valurile să se oprească, te întreb adeseori: Doamne nu vezi furtuna din viața mea?
Eu mă întreb ce aş fi făcut dacă aş fi fost acolo, în corabie cu Domnul. Furtuna chiar dacă nu s-ar fi potolit, aveam siguranța că Dumnezeu e la cârmă, chiar dacă doarme.
Uneori în viață apari în calea noastră multe furtuni, multe valuri lovesc în noi.
Credința noastră se clatină, azi avem toată încrederea în El, mâine vine un val și s-a dus credința.Nu trebuie să fie aşa, dacă ne încredem în Dumnezeu trebuie să ne încredem până la capăt, chiar dacă zorii nu apar, chiar dacă furtuna se întețește.

Evrei 11:39
Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit;

Noi nu luptăm pentru lucrurile de aici, ci pentru cele veșnice, nu aici ne este comoara, ci acolo unde vom fi Acasă.
Uneori soarele nu răsare deloc și tot aștepți şi nici o rază, eu cred că Dumnezeu nu-i lasă pe ai Lui, dar cred că El are un plan şi peste planul Lui nu poate trece nimeni.Nici cel ce îți vede suferința și vrea să te ajute, să vină zorii mai degrabă, nu poate face nimic pentru tine.
Eu cred că Dumnezeu ține un om în beznă atâta timp cât e nevoie, îl frământă până poate fi modelat, uneori Dumnezeu te încearcă cu răbdare, cu multă răbdare şi începi să te agiți, să îți pui tot felul de întrebări, să pui la îndoială chiar ce ți-a vorbit prin vase de lucru.
Dumnezeu rar se poate lăsa înduplecat să grăbească un anumit lucru, dar niciodată nu întârzie în ceea ce face.
Ar fi ușor să trecem peste suferință, peste frământări, peste îndoieli și răspunsuri neprimite, dacă am primi cuvântul din Eclesiastul 3:14. Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.