Același Dumnezeu

Te văzuse înconjurat,
De-o mulțime cerând mila Ta,
Speranțele ascunse de-o boală prea grea,
Ce nimeni nu-o putea alina.
Dar în sufletul ei iși spunea:
"Doar să m-ating de haina Sa
Și voi fi vindecată acum!”

În cetate pe când intrai,
Cu credință un om a venit:
"Nu sunt vrednic să intri în casa mea,
Dar pentru-al meu rob milă-Ţi cer,
Zdrobit, chinuit de dureri,
Doar un cuvânt să rostești, Doamne,
Și va fi eliberat!”

Azi vin și eu, 
Mă-nchin înaintea tronului;
De Mielul Preasfânt m-apropii,
Căci nu s-au sfârșit îndurările Tale,
Ieri, azi și-n veci,
Tu ești același Dumnezeu!

Când nu-mi răspunzi precum aștept,
Să se facă doar voia Ta!
Îmi smeresc inima şi ca jertfa Ţi-o dau,
În mine să poți lucra,
Mereu Te voi lăuda.
Chiar cu fărămituri de la masa Ta,
Sufletul îmi va fi săturat!