Suferința

Suferința e metoda prin care Dumnezeu "şlefuieşte " omul.
Suferința produce durere şi amărăciune, dar tot odată ea are cele mai importante chei cu care deschide cele mai puternice uşi.
Suferința nu e un obstacol în calea ta, suferința e o unealtă a lui Dumnezeu.
Nu suferința te îndeamnă înspre păcat, ci firea nerăstignită căreia nu-i place suferința.
Nu-i cere lui Dumnezeu să te scutească de suferință, cere-I să te umple cu putere ca să vezi scopul ei.
Suferința nu doboară ci ridică şi formează caractere puternice.
Un cărmaci bun nu se formează când marea e liniştită, ci în cele mai mari furtuni!
Suferința este pragul, care dacă este ocolit nu se poate urca la alt nivel spiritual.
Suferința nu întreabă pe nimeni, ea doar este ultimul subiect al examenului vieții tale.
Suferința nu e niciodată vinovată, ea doar desăvârşeşte pe cel puternic şi întăreşte pe cel slab.
Rădăcinile tari se formează în ani lungi de arşiță, viscol şi furtuni!
Suferința e drapelul alb conturat cu lacrimi, decupat cu pierderi a persoanelor dragi, împroşcat cu praful disprețului şi al urii.
Dacă vrei să vezi cât costă suferința uită-te la Isus, a dat totul pentru nimic, a dat viața în schimbul tău!
Suferința e firul de aur nevăzut, care niciodată nu-şi va căpăta strălucirea decât la Tatăl în mărire!
Sfinții se nasc în perlele suferinței!