De nu mi-ai fi a mea scăpare
De nu mi-ai fi Tu adăpost
Ce-aş face în a morţii vale
E un pământ neputincios
Ce aş fi eu fără de Tine
Dacă Tu zilnic n-ai veghea
N-aş fi nimic,doar ce mă ţine
E numai Doamne slava Ta.
În zori de zi faci să răsară
Lumina peste viată mea
Simt cum iubirea-Ţi mă-nconjoară
Şi îmi cuprinde fiinţa mea
Îţi simt mereu aripa-Ţi caldă
Ce-acoperă creştetul meu
Şi-atunci mă-ntreb o sfinte Tată
Ce-aş fi fără de harul Tău.
Nu sunt nimic în astă lume
Decât o mâna de pământ
Căreia Tu i-ai dat valoare
L-ai modelat şi l-ai sfinţit
Tu mi-ai dat chipul Tău în lume
Suflare din suflarea Ta
Sunt conştient că-n toate Doamne
Depind doar de voinţa Ta.
Acum te rog umil din lume
Înalt spre cer privirea mea
Şi-Ţi mulţumesc iubit Stăpâne
De toată îndurarea Ta
Să-Ţi cânt doresc şi să-Ţi dau slavă
În veci vreau a Te lăuda
Şi-acum şi în cerească casă
Când eu de-aicea voi pleca.
Comentarii
Trimiteți un comentariu