În viața mea eu Te-am chemat, m-am încrezut în Tine,
Dar valul greu ma-ndepărtat și șoaptele străine.
Eu tot mai cred și încă văd credința răsplătită,
Chiar dacă n-am putut vedea dorința mea-mplinită!
Eu nu Te mai aud, dar totuși știu ca mă veghezi.
Eu nu Te pot vedea, dar totuși știu că Tu mă vezi.
Eu nu mai înteleg Cuvântul și lucrarea Ta,
Dar într-o zi Te voi slăvi căci ai lucrat așa!
Vrajmașul îmi șoptește-ades că ai uitat de mine,
Și am ajuns în starea grea, deși-am crezut în Tine!
Dar eu mai cred și încă văd prin negura de ceață,
O dimineață răsărind, și scumpa-Ți dragă față!
Îmi este greu să mă ridic, o, pune-mă pe Stâncă.
Arată-mi iar iubirea Ta, dă-mi pacea Ta adâncă!
Ridică-mă prin harul Tău, redă-mi credința sfântă,
Vorbește-mi Doamne căci sunt rob, și robul Tău ascultă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu