De-atatea ori, la crucea Ta, veneam să-mi plâng al meu amar,
Să-mi amintesc ca şi Tu-ai plâns, când duceai crucea la Calvar.
Şi-acuma vin să Te-ntâlnesc să-Ţi las, Isus, povara mea;
Vreau faţă-n faţă sa-Ţi vorbesc,Să primesc mângâierea Ta.
/: Tu plângi cu mine, o, Isus, şi ştii al meu necaz,
Iar lacrimile care-mi curg, Tu mi le-aduni
Şi-mi ştergi al meu obraz. :/
Eu stau plecat sub cruce, jos, Ţi-aud suspinu-n Ghetsimani;
Aud preoţii cum sosesc şi Iuda dupa ai săi bani.
Dar vreau să-Ţi spun că sunt lovit şi prigonit neîncetat.
Aud, aşa precum ai zis, şi când, spre Tatăl, ai strigat:
/: „O, Eli, lama sabactani! O, Dumnezeul Meu,
Sunt părăsit şi M-ai lăsat între duşmani,
Deşi mi-aşa de greu.” :/
Comentarii
Trimiteți un comentariu