Te-ai dus,Isuse

Te-ai dus, Isuse Dulce, spunând: Eu vin curând, 

– ca să-Ţi aştept întruna întoarcerea iubită, 

să nu-mi prea pară lungă durerea aşteptând, 

nici noaptea prea amară, nici viaţa prea zdrobită. 

Te-am urmărit cu ochii îndureraţi şi grei, 

dar prea curând 'nălţimea şi norii Te luară 

şi-n locul Tău rămase durerea-n ochii mei 

şi-n jurul meu pustiul, şi-n inima mea pară. 

De-atunci privesc întruna pe drumul nepătruns 

spre norul după care Te-ai dus de lângă mine, 

dar nu văd decât golul în care Te-ai ascuns 

şi n-am decât pustiul durerii după Tine. 

O, cele trei cuvinte ce mi le-ai spus plecând 

mi-au fost ca trei săruturi pe buzele-mi uscate, 

le voi simţi de-a pururi pe gura mea arzând 

ca o pecete dulce de cele-ncredinţate. 

De-atunci aştept întruna să vii, precum ai spus, 

sau să primesc solia trimisă după mine, 

dar totul este singur şi gol, Iubit Isus, 

şi totu-i nici viaţă, nici moarte fără Tine. 

Stau îngerii alături şi vreau a mă-ntări, 

dar nici o-mbărbătare suspinul nu-mi alină, 

– o, dacă sunt atâtea pe Tine-a Te opri, 

pe mine nu-s nici una, Isuse, spune-mi: Vino! Amin.

                    ~Traian Dorz~