Omul...

Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preţ are el?Isaia 2:22

De la om recunoștință nu aștept..Caci omul este doar un abur,o suflare ce trece...In Domnul cand îți pui încrederea niciodată nu esti dezamăgit,dar cand încrederea ta e in om e ca praful luat de vânt...Numai Domnul stie sa-ti vorbească  cu iubire sufletului tau zdrobit...Numai Domnul te ajuta in clipe grele..Numai Domnul te sprijină in suferința...Omul trece nepăsător...îți deschide rana mai tare decât e...Nu inima ta sinceră e vinovata de aroganta si egoismul altora ci  ochii lor au ajunși sa nu mai vadă...decât plăcerile păcatului...lăcomia averii trecătoare...Cand un om îți întoarce spatele si te tratează cu indiferenta sa știi ca o perla nu poate fi apreciata la adevarata ei valoare de oricine...

O coroana de aur are nevoie de un caracter sfânt,neîntinat cu lucrurile lumii!