Rugaciune

Cu ochii plin de lacrimi,

Înaintea Ta cad în genunchi,

Cu glasul unei frînte inimi,

O ruga spre cer doresc sa îndrept.

Te rog,Iubite Ava,priveşte încă odata...

O inima îndurerata...

Cu atîtea lacrimi,dureri ce-au năvălit a mea barca,

Dorind sa piardă sufletul răscumpărat.

N-am merit,n-am un preţ,nu am nimic,

Dar tot ce am e mai preţios,

Te am pe Tine,Ava,chiar dacă sunt  nimic,

Si ştiu ca jertfa Ta mă face si pe mine preţios.

De îndur pe cale atîtea deznădejdi,

Atîtea dorinţe, frumoase risipite în vînt,

Eu ştiu ca numai Tu l-a un Cuvînt,

Semeni pentru noi frumoase nădejdi.

Nădejdi ce nu vor fi uita-te,

Căci cu sînge au fost săpate,

Nădejdea promisiunii eterne,

A Întîlnirii noastre!!!

Căci chiar dacă smochinul nu v-a înflori...

Si chiar de nu păşim pe flori...

Noi tot în Domnul ne-om bucura,

Si-om uita de lacrima fierbinte,

Cu care am păşit de atatea ori mereu n-ainte.

De dorul Tău Isus iubit voi îndura,

A vieţii iarna,împietrita,

Aşteptînd o primăvara însorită,

Căci ochii Tai vedea-voi în ziua fericită!!!