O,viitor de aur plin de dorinţe,
Uda-te în potirul rugăciunii sfinte,
Vise făurite în frumuseţe,
Scălda-te în tandrete.
Iubirea în zorii dimineţii,
Privea gingaş floarea blîndeţii,
Suspinand si tanjind adesea,
În smerenia aplecate-i frunti!
Dorind sa vadă rodul sincerităţii,
Oare voi secera ce-am semănat?
Oare voi vedea Iubirea frumuseţii?
Voi aduna florile ce cu lacrimi le-am udat?
Dar,ştiu un singur lucru,si-s bucuros,
Am o nădejde ce nu poate fi smulsa
Nici de-a vremurilor cursa,
În Cartea Vieţii scrie atît de frumos,
Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera,
Cu cîntări de veselie!
Cel ce umblă plangand,cînd arunca samînţa,
Se întoarce cu veselie,
Cînd îşi strînge snopii!
Comentarii
Trimiteți un comentariu