Valea plângerii

Psalmi 84
6. Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

~Când străbat aceștia valea plângerii ~

Valea plângerii e valea suferinței, a durerii, a îndoielilor, a temerilor, a frământărilor, a deznădejdii.
Valea plângerii e valea unde nu se râde ci se plânge, e valea unde nu se judecă ci se plânge cu cei ce plâng, e valea unde nu se lovește semenul ci îl ridică, e valea unde trebuie să simți cu altul, să iei dureri și poveri asupra ta.
Valea plângerii e valea ce se urcă în genunchi, în rugăciuni şi post, e valea unde puțini urcă şi mulți coboară.
Valea plângerii e valea unde întunericul e tot mai negru iar lumina e tot mai mică, e valea unde te uiți cu ochii plin de lacrimi înspre El, și El tace.
E valea unde cuvintele sunt moarte, iar tăcerea e singurul răspuns, e valea unde întrebările nu îşi au rostul, e valea unde credința ție încercată.
Valea plângerii e valea unde fiecare minut contează, unde cuptorul e încins, e valea fără răspunsuri, fără timp de așteptare, aici doar intri şi ieşi din cuptor.
Valea plângerii e valea unde norii sunt negrii, e valea unde soarele nu răsare, e valea unde totul se învârte în jurul cuvântului: așteaptă  să te izbăvesc  Eu, Dumnezeu!
Valea plângerii niciodată nu încetează, azi intru eu, iar mâine tu şi ani la rând e plină valea de oameni.
Dar această vale, e una binecuvântată de Domnul Cel Preaînalt, e valea unde e Mijlocitor, Isus.
Şi în această vale doar Domnul e singurul Soare, ce rupe bezna în două şi aduce pace.
E har să poți să o sfârșești, e har să poți să mergi fără cârtire, fără murmur.
E har ca la sfârșit să ai răsplată, să nu îți fie alergarea în zadar.E har când ești  întâmpinat de Isus, e har cu sfinții Săi să stai la masă în ceruri.