Credinta, nespusa comoara, purtata in vase de lut, ne faci pribegia usoara si dorul de casa placut.
Cu tine in inimi, martirii in care de foc au zburat, platind pretul greu al jertfirii, si totusi ei nu te-au tradat.
In vremuri de crunta-ncercare, prin aspre si dese furtuni, ai fost bogatia cea mare pastrata cu drag de strabuni.
Dar astazi, in zile senine, cand ruguri si- arene s-au frant, la cati le mai pasa de tine?Mai bine gonesc dupa vant.
Cand multi te arunca in pripa, iar altii in taina te vand, ne doare atata risipa si-am vrea sa te strangem plangand.
Ramai, bogatie nespusa, in vasele noastre de lut!Prin tine salvarea-i adusa, iar cerul e-un nou inceput.
Comentarii
Trimiteți un comentariu