Isaia 25
1. Doamne, Tu esti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi inalta! Laud Numele Tau, caci ai facut lucruri minunate; planurile Tale facute mai dinainte s-au implinit cu credinciosie.
2. Caci ai prefacut cetatea (Babilon) intr-un morman de pietre, cetatuia cea tare, intr-o gramada de daramaturi; cetatea cea mare a strainilor este nimicita, si niciodata nu va mai fi zidita.
3. De aceea Te slavesc popoarele puternice, si cetatile neamurilor puternice se tem de Tine.
4. Caci Tu ai fost un loc de scapare pentru cel slab, un loc de scapare pentru cel nenorocit in necaz, un adapost impotriva furtunii, un umbrar impotriva caldurii; caci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeste in zid.
5. Cum domolesti caldura intr-un pamant arzator, asa ai domolit zarva strainilor; cum este inabusita caldura de umbra unui nor, asa au fost inabusite cantarile de biruinta ale asupritorilor. -
6. Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite.
7. Si, pe muntele acesta, inlatura marama care acopera toate popoarele si invelitoarea care infasoara toate neamurile;
8. nimiceste moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Domnul a vorbit.
9. In ziua aceea vor zice: "Iata, acesta este Dumnezeul nostru in care aveam incredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul in care ne incredeam; acum, sa ne inveselim si sa ne bucuram de mantuirea Lui!"
10. Caci mana Domnului se odihneste pe muntele acesta; dar Moabul este calcat in picioare pe loc, cum este calcat in picioare paiul in balegar.
11. In mijlocul acestei baltoace, el isi intinde mainile, cum le intinde inotatorul ca sa inoate; dar Domnul ii doboara mandria si face de nimica dibacia mainilor lui.
12. El surpa, prabuseste intariturile inalte ale zidurilor tale, le prabuseste la pamant, in tarana.
Comentarii
Trimiteți un comentariu