Isaia 64
1. O! de ai despica cerurile si Te-ai cobori, s-ar topi muntii inaintea Ta
2. ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sa dea in clocot! Ti-ar cunoaste atunci vrajmasii Numele si ar tremura neamurile inaintea Ta!
3. Cand ai facut minuni la care nu ne asteptam, Te-ai coborat, si muntii s-au zguduit inaintea Ta
4. cum niciodata nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se si cum nici n-a vazut vreodata ochiul asa ceva: anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce se incred in el.
5. Tu iesi inaintea celor ce implinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla in caile Tale si isi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai maniat, pentru ca am pacatuit: vom suferi noi vesnic sau putem fi mantuiti?
6. Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita. Toti suntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul.
7. Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns fata Ta si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
8. Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu, olarul care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale.
9. Nu Te mania prea mult, Doamne, si nu-Ti aduce aminte in veci de nelegiuire! Priveste, dar, spre noi, caci toti suntem poporul Tau.
10. Cetatile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate!
11. Casa noastra cea sfanta si slavita, in care parintii nostri cantau laudele Tale, a ajuns prada flacarilor, si tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
12. Dupa toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tacea Tu oare si ne vei intrista nespus de mult?
Comentarii
Trimiteți un comentariu