Când gânduri negre mă răpun şi-mi spun că sunt sortit pierzării,
Atunci Tu vii, Prieten bun, şi nu mă laşi, şi nu mă laşi...
Când groaza nopţii mă-nconjoară şi rana începe să mă doară,
O, Doamne, niciodat' afară Tu nu mă laşi, Tu nu mă laşi!
Căci Tu eşti paza vieţii mele atunci când trec prin clipe grele!
O, Domnul meu! O, Domnul meu!
Tu eşti un scut prin încercare şi-atunci când cad pe-a vieţii cale,
Tu mă ridici, Tu mă ridici, o, Domnul meu!
Când gânduri negre mă răpun şi îmi şoptesc planuri deşarte,
Atunci Preabunul meu Păstor, mă întăreşti, mă întăreşti!
Când diavolul vrea să mă piardă şi pentru el să fiu o pradă
Tu nu-i îngădui niciodată, ci mă-ntăreşti, mă izbăveşti!
Când bate valul ca să spargă micuţa şi-ncercata barcă,
Tu o păzeşti şi-o faci să treacă furtună grea din viaţă mea...
Şi-atunci cu multă bucurie chiar dacă alt val vrea că să vie,
Tu-l potoleşti şi-l faci să fie mult mai uşor, mult mai uşor!
Comentarii
Trimiteți un comentariu