L-am găsit în fiecare bucurie, în fiecare răsărit de soare aducător de speranță. La altar este locul unde El poposește mereu și sfătuiește sufletele care îl caută. Cea mai scurtă cale de a te întâlni cu Dumnezeu este rugăciunea negrăbită, rugăciunea care caută Împăratul și nu visteria Sa.
L-am găsit în fiecare lacrimă, în fiecare furtună care a adus norii negrii ai încercării. I-am simțit palma de Părinte care șterge lacrima, i-am auzit glasul care poruncea furtunii și l-am văzut cum a risipit negura cu suflarea dragostei Sale. Am învățat că biruința nu e să fugi de necazuri, ci să ai un ajutor care nu lipsește niciodată în necaz.
L-am găsit pe Domnul în fiecare îngenunchere lângă sufletele care au primit dragostea mântuitoare a Mielului de la Calvar, în transpirația alergării pe ogorul Său, în mărturisirea plină de curaj al celor pe care i-am cufundat în apa botezului, în ,,da-ul’’ plin de dragoste al mirilor dar și în suspinul înăbușit al celor care și-au condus soția la cimitir, în strigătul părinților care își vor copiii mântuiți sau în plânsul celor apăsați de boli. Alături de semeni, alături de frații și surorile Domnului Isus am găsit pe Dumnezeu.
L-am găsit pe Dumnezeu în casele pustiite de sărăcie, în zbuciumul celor ajunși pe stradă, în mâinile întinse care așteaptă nu pomana omului, ci faptele credinței. L-am găsit pe Dumnezeu în zâmbetul redat orfanilor, în pâinea și hainele pe care le-am dăruit împreună celor vitregiți de viață.
L-am găsit pe Dumnezeu în cuvintele încurajatoare ale prieteniei cu sfinții Lui, atunci când crivățul disprețului și răutății oamenilor m-a ajuns. L-am găsit pe Domnul și în tăcerea credincioșilor care au știut că doar vorbind cu Dumnezeu te faci auzit de oameni. Am învățat că nu trebuie să caut pe cel ce este Viu printre morți, că dragostea este dovada vieții așa cum ura este semnul morții.
L-am găsit pe Domnul în purtarea de grijă a Minei, în pașii ei grăbiți spre rugăciune, în telefoanele repetate, în veșnica și dorita întrebare: ,,ce mai faci?’’. L-am găsit pe Domnul în micile și marile fapte de viață alături de singura comoară a pământului: familia.
L-am găsit pe Domnul în părtășiile frățești de la Betel, acolo unde cerul se vede atât de aproape, îmbrățișările sunt atât de dulci iar zâmbetul pleacă din inima lui Dumnezeu.
---Florin Ianovici ---
Comentarii
Trimiteți un comentariu