Te chem cu dor...

Te chem cu dor Părintele meu Divin

Căci Tu eşti a mea comoara căuta-ta,

Te chem cu dor Părinte Divin,

Căci doar Tu ti a mea barca ancorată.

Cînd ce-i din jur lovit-au crunt în mine...

Cu fel de fel de cuvinte ce ucid...ce nu se vindeca uşor,

Ai spus atît de blînd:O,nu te teme,crede în Mine,

Ajutor găseşti doar în al tău Mîntuitor.

De temeri,zbucium,apasari sunt mereu impresurat,

Dar nu am uitat a Ta cale căci sunt în Tine ancorat,

De nu-s fericit adeseori cînd fata-mi suspina în tăcere,

O,nu-s din vina Ta Isus ci din a mea durere.

Dar ştiu ca în glorii voi fi dus...

     Iar fata Ta ca soarele  în toata puterea lui va străluci,

E tot ce-am dorit nespus,

Si-n haine albe voi străluci si mă voi bucura nespus.

Aici purtatam chinul,ocara si dispreţ,

Acol uita-voi toate,caci Tu ai spus:Ei vor fi ai Mei,

Aici Te-am ales pe Tine,te-au căutat cu lacrimi ochii mei...

Dar sunt fericit,ca am dat valoare doar lucrurilor de preţ.