Bratele lui Dumnezeu de Elizabeth Wagler
Bratele lui Dumnezeu
-Unchiul Paul il va aduce pe Andrei si pe fratele sau mai mic la noi dupa-amiaza inainte de a merge la dentist,ii spuse mama lu Gary intr-o dimineata!
Ochii intunecati ai lui Gary sclipeau.Chiar daca nu avea decat 5 ani iar Andrei 3,intotdeauna s-au jucat impreuna.Andrei avea o gramada de idei cand era vorba despre cum sa se joace.
-Sunt bucuros!ii spuse Gary mamei.
Ma intreb de-a ce ne vom juca acum?!Data trecuta,cand Andrei a fost aici,ne-am jucat de-a pionierii care strabat preriile intr-o caruta acoperita.Masina de imprastiat gunoiul din livada a fost caruta noastra acoperita.
-Numai sa fii atent!il atentiona tatal.Uneori ,Andrei are idei prea indraznete.Tu stii ce reguli avem,insa Andrei nu stie,asa ca incearca sa nu faci nimic din ce stii ca nu ai voie!
Gary incuviinta din cap.
-Sa nu lasi nici o poarta deschisa,sa nu mergi cu bicicleta pe strada,sa nu pornesti nici un aparat si sa nu te duci singur la iaz.
-Sigur ca da,spuse tatal.
In acea dupa-amiaza,baietii se urcara pe biciclete si mersera pana in strada si inapoi.
Andrei se plictisi repede si veni cu ideea de a aseza niste cutii de conserva si de a merge printre ele.
Apoi se catarara in marul cel mare si se prefacura ca sunt marinari pe un vapor,dar nici aceasta nu le paru destul de captivant.
Andrei se uita de-a lungul curtii,spre iaz.
-Hai sa pescuim in iaz,sugera el.
Gary se incrunta.
-Nu cred ca este vreun peste acolo,spuse el.
In incercarea lor de a prinde peste s-a produs un accident,Andrei a cazut in apa.
Cerura ajutoare dar venira numai dupa un timp mama si fiul ei Gary trasera amandoi de camasa lu Andrei
si in cele din urma iesi afara.
Mama a spus cu vocea miscatoare:Gary!Bratele tale nu sunt suficient de puternice.Haideti sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca v-a tinut pe amandoi in bratele Sale pana am ajuns eu!
-Unchiul Paul il va aduce pe Andrei si pe fratele sau mai mic la noi dupa-amiaza inainte de a merge la dentist,ii spuse mama lu Gary intr-o dimineata!
Ochii intunecati ai lui Gary sclipeau.Chiar daca nu avea decat 5 ani iar Andrei 3,intotdeauna s-au jucat impreuna.Andrei avea o gramada de idei cand era vorba despre cum sa se joace.
-Sunt bucuros!ii spuse Gary mamei.
Ma intreb de-a ce ne vom juca acum?!Data trecuta,cand Andrei a fost aici,ne-am jucat de-a pionierii care strabat preriile intr-o caruta acoperita.Masina de imprastiat gunoiul din livada a fost caruta noastra acoperita.
-Numai sa fii atent!il atentiona tatal.Uneori ,Andrei are idei prea indraznete.Tu stii ce reguli avem,insa Andrei nu stie,asa ca incearca sa nu faci nimic din ce stii ca nu ai voie!
Gary incuviinta din cap.
-Sa nu lasi nici o poarta deschisa,sa nu mergi cu bicicleta pe strada,sa nu pornesti nici un aparat si sa nu te duci singur la iaz.
-Sigur ca da,spuse tatal.
In acea dupa-amiaza,baietii se urcara pe biciclete si mersera pana in strada si inapoi.
Andrei se plictisi repede si veni cu ideea de a aseza niste cutii de conserva si de a merge printre ele.
Apoi se catarara in marul cel mare si se prefacura ca sunt marinari pe un vapor,dar nici aceasta nu le paru destul de captivant.
Andrei se uita de-a lungul curtii,spre iaz.
-Hai sa pescuim in iaz,sugera el.
Gary se incrunta.
-Nu cred ca este vreun peste acolo,spuse el.
In incercarea lor de a prinde peste s-a produs un accident,Andrei a cazut in apa.
Cerura ajutoare dar venira numai dupa un timp mama si fiul ei Gary trasera amandoi de camasa lu Andrei
si in cele din urma iesi afara.
Mama a spus cu vocea miscatoare:Gary!Bratele tale nu sunt suficient de puternice.Haideti sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca v-a tinut pe amandoi in bratele Sale pana am ajuns eu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu